Clavicula impreuna cu acromionul formeaza o mica articulatie care se numeste articulatia acromio-claviculara. Cele doua ose sunt tinute impreuna de un comlex ligamentar si anume: ligamentul acromio-clavicular, ligamentul coraco-acromial si ligamentul coraco-clavicular cu doua componente (ligamentul conoid si trapezoid).
Disjunctia acromioclaviculara este una din cele mai frecvente patologii traumatice la nivelul umarului. Cel mai frecvent sunt afectati tinerii, printr-o cadere directa pe umar (biciclisti). Exista o stadializare a disjunctiei in functie de gravitate (I-VI). Intr-o disjunctie “mare” atat ligamentul acromioclavicular cat si ligamentul coraco-clavicular sunt probabil rupte.
Manifestarile clinice post accident sunt: durere, inflamatie locala, scaderea mobilitatii, posibil tumefactie locala.
Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic si cel imagistic (Radiografie umar).
In functie de gradul disjunctiei, exista doua variante de tratament:
Ortopedic (conservator)
Tratament recomandat in disjunctiile mici. Imobilizare 3-4 saptamani, astfel in cat articulatia acromioclaviculara sa poata trece prin procesele de refacere. Aplicatii locale reci, antialgice, antiinflamatorii, fizioterapie si ulterior perioadei de imobilizare, kinetoterapie pentru recastigarea mobilitatii scapulo-humerale si tonifierea musculara.
Chirurgical
Tratament recomandat disjunctiilor majore si persistenta durerilor locale.
Tratamentul chirurgical urmareste reducerea disjunctiei si refacerea ligamentelor rupte. In disjuntiile severe si in cele cronice se recomanda si folosirea unei autogrefe pentru a inlocui ligamentele fiziologice rupte (conoid si trapezoid).
Postoperator pacientul necesita o perioada de aproximativ 5-6 saptamani de imobilizare, fizioterapie in perioada imobilizarii, kinetoterapie dupa perioada de imobilizare aproximativ 3 luni. Reintoarcerea la activitatile sportive 5-6 luni.